Monografii Contabile | Cont nou | Contabili | Carti contabilitate | Bazele Contabilitatii | Calculator Salariu | Stiri economie | Contabil recomandat | Cauta firme | Forum contabilitate |

Poziţia, performanţa şi gestionarea financiară a oricărei instituţii publice, economic – comerciale, administrative, impun în mod necesar, ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supusă unei analize de fond prin intermediul „situaţiilor financiare”. Aşa cum precizează art. 10, al. 1 al Legii nr. 82/1991 (republicată 2006) „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico – financiare a persoanelor juridice prevăzute la art. 1 (societăţi comerciale, instituţii publice, asociaţii şi organizaţii, etc.) sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată”. Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile curente, supuse verificării prin intermediul balanţei de verificare, întocmite cel puţin anual, sau la termenele de întocmire a situaţiilor financiare periodice (Legea 82/1991, republicată 2004 OG 70/13 august 2004).

„Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome şi unităţile administrativ – teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite – prevede art. 29, al. 3 din Legea nr. 82/1991 (republicată 2004 – O. G. nr. 75/13 august 2004), depun la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi anuale, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta”.

Dar să nu se ignore că cel mai necruţător utilizator de informaţii financiare este „cel cu banii”: proprietarul, finanţatorul, donatorul, ordonatorul de credite, etc.

Instituţiile publice au obligaţia să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise conturile, bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă, a soldurilor conturilor de disponibilităţi, după caz, care trebuie să coincidă cu cele din conturile corespunzătoare deschise la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică (dar „extras de cont” n-o fi având?).

Bilanţurile contabile care nu corespund cu datele din evidenţa trezoreriilor statului se vor restitui instituţiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare.

Este interzis instituţiilor publice să centralizeze bilanţurile şi conturile de execuţie ale instituţiilor din subordine fără viza trezoreriilor statului.

Instituţiile publice întocmesc situaţiile financiare potrivit normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice. Instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite depun un exemplar din situaţiile financiare la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acestea. Situaţiile financiare centralizate privind execuţia bugetului de stat întocmite de ministere, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, ale autorităţii publice şi instituţiile publice autonome, precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetului local întocmite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti se depun la Ministerul Finanţelor Publice, la termenele stabilite de acesta.

Deşi nu toate necesităţile de informaţii ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. Întrucât proprietarii investitori sunt ofertanţii de capital de risc ai entităţii persoană juridică, furnizarea de situaţii financiare satisface necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori.

Situaţiile financiare sunt un complex de sinteze specific contabile, situaţii, anexe, calcule comparative, fiecare cu explicitarea conducerii, discutate şi aprobate sub semnătura de organele abilitate, supuse auditării şi făcute publice. Aceste „formalizări” au menirea de a întări valoarea cognitivă a informaţiilor contabile concomitent cu valorificarea lor in procesul decizional şi managerial. ^[7]